PARÓD s.n. 1. Primul cântec al corului în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră (1) [în DN]. 2. Fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec. [< it. parodo, gr. parodos]. Vezi definitia »

ISOPÓD, isopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee cu toracele compus din șapte segmente libere, fiecare segment având câte o pereche de picioare; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Fr. isopodes (<gr.). Vezi definitia »

NEODAMÓD s. m. (ant.) nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. (< fr. neódamode, gr. neodamodes) Vezi definitia »

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oáde, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f. – Din bg. neroda. Vezi definitia »

PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. Vezi definitia »