Definita cuvantului ezita
ezitá (ezitát, ezitát), vb. – A șovăi, a oscila. Fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitați(un)e, s. f., din fr. hésitation.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ezita
TROPĂÍTA s. f. sg. art. Numele unui dans popular românesc. – V. tropăi. Vezi definitia »
cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer. Vezi definitia »
FENTÁ, fentéz, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. Vezi definitia »
a umbla cu poșta expr. 1. a divulga informații confidențiale. 2. a fi indiscret. Vezi definitia »
REBUTÁ vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter) Vezi definitia »