med. basina, part, vant, gaze; meteorism [cuvantul este flatulenta – oprocopiuc] Vezi definitia »

AÉD, aezi s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. Vezi definitia »

lúced (-dă), adj. – Strălucitor. Lat. lūcĭdus, după Bogrea, Dacor., IV, 830 (REW 5140). Cuvînt rar, nu figurează în dicționare. Vezi definitia »

vîlcéd (-dă), adj. – Vînăt, livid. Origine incertă. Poate în loc de vînced ‹ lat. vincĭdus, cf. vincĕre „a înmuia, a îmblînzi” și it. vincido „înmuiat” (Scriban). Totuși, pare preferabil să se pornească de la mîrced „vînăt”, ale cărui der. apar și cu forma mîlce-. Legătura cu mag. vércsik „vînătaie” (Cihac 538), nu se impune. – Der. vîlcezi, vb. (a se învineți, a se strica). În Bucov. Vezi definitia »

MÚCED, -Ă, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios. ♦ (Despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat. ♦ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt. – Lat. mucidus. Vezi definitia »