PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. Vezi definitia »

unde scrie? expr. prin care se arată refuzul cuiva de a da crezare spuselor cuiva sau de a da curs unei cereri, unei somații etc. Vezi definitia »

GEMÁȚIE s. f. 1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante. 2. înmulțire asexuată, la animalele inferioare, caracterizată prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental. (< fr. gemmation) Vezi definitia »

INJUSTIȚÍE s. f. nedreptate. (< fr. injustice, lat. iniustitia) Vezi definitia »

CONTRADÍCȚIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio) Vezi definitia »