Definita cuvantului faclă
fáclă (fácle), s. f. – Torță. Ngr. φάϰλα, din lat. facŭla, cf. bg. fakla. – Der. făclie, s. f. (lumînare; torță), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. fáklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., după Cihac, II, 106 și DAR; soluția nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în rom. începînd din sec. XVI; după Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, soluție care nici ea nu pare convingătoare); făcliaș (var. rară făclaș), s. m. (purtător de torță); făclier, s. m. (lumînar); făclieș, s. m. (Mold., licurici).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu faclă
MICROSÓNDĂ s. f. (tehn.) sondă care permite dozarea elementelor prezente într-un volum de materie extrem de redus. (< fr. microsonde) Vezi definitia »
SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance. Vezi definitia »
ENIGMÍSTICĂ s.f. Știința jocurilor distractive. [Gen. -cii. / < it. enigmistica]. Vezi definitia »
BIBLIOTÉHNICĂ s. f. Tehnica producerii materiale a unei cărți. [Pr.: -bli-o-] – După fr. bibliotechnie. Vezi definitia »
CATALÁNĂ s. f. v. catalan [în DN]. Vezi definitia »