CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »

TÚRĂ² s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn¹ (2). [< fr. tour]. Vezi definitia »

PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un virus transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose. Vezi definitia »

zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe Vezi definitia »

făioáră s.f. (înv.) făină. Vezi definitia »