Definita cuvantului falaitar
falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falaitar
PUBLICITÁR, -Ă adj. Referitor la publicitate. [< fr. publicitaire]. Vezi definitia »
ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar) Vezi definitia »
cleștár (-ruri), s. n. – Cristal. Mag. kristály (Drăganu, Dacor., III, 712; DAR). Este dublet al lui cristal, s. n., din fr. Vezi definitia »
NECESÁR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius]. Vezi definitia »
opsár, opsári, s.m. (reg.) vânzător de vite pentru măcelării. Vezi definitia »