Definita cuvantului falaitar
falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falaitar
VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Rar) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. Vezi definitia »
JAR1 s. n. păr scurt de pe fața și de pe extremitățile membrelor, la ovine. (< fr. jarre) Vezi definitia »
CRÓSSBAR s. n. sistem de comutare prin bare comandate de relee, în telefonia automată. (< fr. crossbar) Vezi definitia »
ANUÁR s.n. Publicație anuală conținând date asupra unei întreprinderi, unei instituții etc.; publicație anuală a unei instituții științifice. [Pron. -nu-ar. / < fr. annuaire, it. annuario]. Vezi definitia »
snopár, snopári, s.m. (înv.) persoană care făcea snopi în timpul secerișului. Vezi definitia »