Definita cuvantului falbala
falbalá (falbalále), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falbala
la modă, monden, apreciabil, care face impresie Vezi definitia »
DEZAMBALÁ vb. 1. tr. 1. a scoate din ambalaj. 2. a face ca un motor ambalat să revină la turația normală. II. refl. (fig.) a se elibera de griji, a se retrage dintr-o acțiune. (< fr. désemballer) Vezi definitia »
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler. Vezi definitia »
EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler) Vezi definitia »
ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z