Definita cuvantului falț
falț (fálțuri), s. n. – 1. Ștraif de legătorie. – 2. Scobitură, șanț la cotorul cărții legate. – 3. Canelură, șanț la cotorul cărții legate. – 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. – Var. felț, s. n. (ștraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen. – Der. fălțui, vb. (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); fălțuială, s. f. (îndoire); fălțuitor, s. m. (persoană care execută operația de a fălțui); fălțuitoare, s. f. (unealtă cu care se fălțuiește; rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „cuțit de cizmar”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu falț
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri Vezi definitia »
stegúț, stegúțe, s.n. (reg.) steag mic, steguleț. Vezi definitia »
JGHEBULÉȚ, jghebulețe, s. n. Diminutiv al lui jgheab. – Jgheab + suf. -uleț. Vezi definitia »
orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »
strungáriț, -ă, adj. (reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungar, strungaș. Vezi definitia »