Definita cuvantului fasole
fasóle s. f. – 1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (‹ ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (‹ sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fasole
în toate mințile expr. lucid, treaz; sănătos mintal. Vezi definitia »
chițéle s.f. pl. (reg.) bucată de țesătură din lână, cu ciucuri în poale, purtată de bănățence înapoi (în față având catrința); opreg. Vezi definitia »
halitor de cămile expr. (peior.) arab. Vezi definitia »
SIMILE adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu aceeași intensitate, cu aceeași nuanță ca mai înainte. [Pr.: sí-] – Cuv. it. Vezi definitia »
a fi pe nasoale expr. 1. (d. o situație) a fi dificilă / nefavorabilă. 2. (d. relațiile interpersonale) a fi încordat. Vezi definitia »