bagatélă (bagatéle), s. f. – Fleac, lucru neînsemnat. – Var. (înv.) bagatel. Mr. bagatelă. Fr. bagatelle; în mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb. Vezi definitia »

FRANCÍSCĂ s.f. Toporișcă de război folosită de franci și de alte popoare germanice. [< fr. francisque]. Vezi definitia »

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se slujesc scamatorii în operațiile lor. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii conduc execuția unui ansamblu muzical; fig. talentul, măiestria dirijorului. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. ♦ Dungă de ajur sau de culoare diferită care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subțiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette. Vezi definitia »

HANÂMĂ, hanâme, s. f. (Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din tc. hanem. Vezi definitia »

stánghilă, stánghile, s.f. (reg.) 1. par înfipt în pământ ca sperietoare. 2. semn de hotar. Vezi definitia »