Definita cuvantului făta
fătá (fătát, fătát), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetâ, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu făta
adolescenta dureaza de la 14 ani pana la 18 ani Vezi definitia »
IMPLEMENTÁ, implementez, vb. I. Tranz. A pune în practică, în funcțiune, a aplica; a integra; a îndeplini, a realiza. – După engl. implement. Vezi definitia »
substá, substáu, vb. I (înv.) a subzista. Vezi definitia »
lupta armata in interiorul aceleiasi tari pt dobandirea puterii in stat Vezi definitia »
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter. Vezi definitia »