Definita cuvantului faulă
faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu faulă
colimvítră (-re), s. f. – (Înv.) Baptisteriu. – Mr. culimviθră, megl. călăvitră. Ngr. ϰολυμβήθρα (sec. XVII). Vezi definitia »
șícă! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă oile. Vezi definitia »
VITICOTÉCĂ s. f. colecție de soiuri de viță de vie. (< vitico/l/ + -tecă) Vezi definitia »
SPÁGĂ s. f. v. spangă. Vezi definitia »
slábiță, slábiți, s.f. (reg.; la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină. Vezi definitia »