Definita cuvantului fecior
feciór (fecióri), s. m. – 1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fițor, istr. fețor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Pușcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetșor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s. f. (fată virgină), istr. fețǫre (după Pușcariu 594 și DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s. m. (flăcău); feciorariță, s. f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieților); feciorește, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viață de copil); feciorică, s. f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s. f. (virginitate; Trans., tinerețe); feciorime, s. f. (Trans., mulțime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fecior
SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator. Vezi definitia »
SENSIBILIZATÓR s.m. Substanță care, adăugată în stratul fotosensibil al unui material fotografic, face ca acesta să fie impresionat de anumite radiații. [Cf. fr. sensibilisateur]. Vezi definitia »
DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur]. Vezi definitia »
ABSORBITÓR, -OÁRE, absorbitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbție a probelor de aer în scop analitic. – Absorbi + suf. -tor. Vezi definitia »
REPARTIZATÓR s.n. Distribuitor. [< repartiza + -tor, după fr. répartiteur]. Vezi definitia »