INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viată, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis. Vezi definitia »

BORT s.n. Diamant de calitate inferioară, folosit la șlefuit sau la perforat. [Pl. -turi. / cf. fr. bort, germ. Bort]. Vezi definitia »

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte) Vezi definitia »

ORT², orturi, s. n. (Reg.) Locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj. – Din germ. Ort. Vezi definitia »

BIRAPÓRT (‹ fr.) s. n. Cîtul rapoartelor orientate pentru patru puncte coliniare P₁, P₂, P₃, P₄, în care P₃ și P₄ împart segmentul P₁P₂. B. armonic = b. care are valoarea -1. Vezi definitia »