MEÁNDRU s. n. 1. cotitură mare a cursului unei ape curgătoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte reprezentând stilizarea unui val. (< fr. méandre) Vezi definitia »

CONDUCTOMÉTRU s. n. aparat folosit în conductometrie. (< fr. conductimètre) Vezi definitia »

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum. Vezi definitia »

policándru (policándre), s. n. – Candelabru. Mgr. πολυϰάνδηλον (Murnu 46), cf. candelă, rus. panikandilo. Vezi definitia »

ZOOIÁTRU s.m. (Liv.) Medic veterinar. [Pron. zo-o-ia-. / cf. it. zooiatra]. Vezi definitia »