ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/) Vezi definitia »

perghél (perghéluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).) Vezi definitia »

DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello) Vezi definitia »

ARTÉL s.n. (Înv.) Formă a cooperației socialiste de producție în fosta U.R.S.S. (mai ales în agricultură), bazată pe socializarea principalelor mijloace de producție. [< rus. artel]. Vezi definitia »

RUBINSPINÉL, rubinspineli, s. m. Varietate de spinel de culoare roșu-închis. – Rubin + spinel. Vezi definitia »