Definita cuvantului figură
figúră (figúri), s. f. – 1. Chip, față, obraz. – 2. Imagine plastică. – 3. Persoană, tip. – Mr. figură. Fr. figure, în mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figurë. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurină, s. f. (statuetă); configura, vb. (a lua o anumită formă); configurație, s. f. (înfățișare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefigurație, s. f. (acțiunea de a prefigura).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu figură
OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »
AUTOGRÉFĂ s.f. Autoplastie. [Cf. fr. autogreffe]. Vezi definitia »
PENICILINOREZISTÉNȚĂ s. f. (Med.) Pierdere a sensibilității unor microbi față de penicilină. – După fr. pénicillino-resistance. Vezi definitia »
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Un fel de secure cu tăișul lat și coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului, altădată și ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună = a fi nesocotit. Cioplit din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Magh. bárd. Vezi definitia »
FOSFÚRĂ s. f. combinație a fosforului cu un alt element. (< fr. phosphure) Vezi definitia »