TENIÁZĂ, teniaze, s. f. Boală parazitară determinată de prezența în intestinul omului a viermilor paraziți din genul Taenia. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. téniasis. Vezi definitia »

METILCETÓNĂ s. f. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană. (< fr. méthylcétone) Vezi definitia »

trăgănătúră s.f. (înv.) modulație (a vocii) prelungită. Vezi definitia »

POLIMIOZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație concomitentă a mai multor mușchi. [Pron. -mi-o-. / < fr. polymyosite, cf. gr. polys – numeros, mys – mușchi]. Vezi definitia »

ACVATÍNTĂ s. f. 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuș. 2. Gravură obținută prin acvatintă (1). 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. – Din it. acquatinta. Vezi definitia »