Definita cuvantului fin
fin (fínă), adj. – Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. – Mr. fin. It. fino, probabil prin filieră orientală (cf. ngr. φίνος, tc. fino, sb. fin), și în parte din fr. fin. – Der. finețe, s. f. (rafinament, delicatețe), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fin
IACOBÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluției Franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democrației. (< fr. jacobin) Vezi definitia »
CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin) Vezi definitia »
SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin) Vezi definitia »
HEMICRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci vulcanice) parțial cristalizat. (< fr. hémicristallin) Vezi definitia »
AZOTOBACTERÍN s.n. Îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. [< germ. Azotobakterin]. Vezi definitia »