Definita cuvantului fin
fin (fínă), adj. – Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. – Mr. fin. It. fino, probabil prin filieră orientală (cf. ngr. φίνος, tc. fino, sb. fin), și în parte din fr. fin. – Der. finețe, s. f. (rafinament, delicatețe), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fin
din fr.archeologie;gr.archaios
,,vechi''+logost,ștudiu'' ramura a stiintei istorice care studiaza trecutul omeniriipe baza interpretarii vrstiigilor materiale Vezi definitia »
SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium. Vezi definitia »
NÁNCHIN s. n. țesătură de bumbac, deasă și rezistentă, pentru dosuri de perne. (< fr. nankin) Vezi definitia »
cin (cínuri), s. n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporație. – 3. Situație, poziție, funcție. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, s. m. (funcționar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar). Vezi definitia »
DEBREȚÍN s. m. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar. (< germ. Debreziner) Vezi definitia »