Definita cuvantului finic
finíc (finíci), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu finic
RINOLÓGIC, -Ă, rinologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la rinologie, de rinologie. – Din fr. rhinologique. Vezi definitia »
SUDORÍFIC, -Ă, sudorifici, -ce, adj. Care secretează sudoare sau care stimulează secreția glandelor sudoripare; sudoral. – Din fr. sudorifique. Vezi definitia »
CÍVIC, -Ă adj. Propriu cetățeanului; cetățenesc. ♦ (Fig.) Patriotic. [< lat. civicus, cf. fr. civique]. Vezi definitia »
AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus]. Vezi definitia »
GNÓMIC, -Ă adj. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ (Gram.) Prezent gnomic = prezent care exprimă o acțiune care se îndeplinește indiferent de timp. [Cf. fr. gnomique, cf. gr. gnomikos – sentențios]. Vezi definitia »