Definita cuvantului fîntînă
fîntî́nă (fîntî́ni), s. f. – 1. Izvor. – 2. Puț. – mr. făntînă, megl. făntǫnă, istr. făntărę. Lat. fontāna (Diez, I, 185; Pușcariu 615; Candrea-Dens., 592; REW 3426; DAR), cf. it. fontana, prov. fontana, fr. fontaine. – Der. fîntînar, s. m. (persoană care face sau repară fîntîni); fîntînea, s. f. (în medicina veche, deschidere, fonticulus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fîntînă
IZOTÉRMĂ s. f. v. izoterm [în DN]. Vezi definitia »
AVANRÁDĂ s. f. lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte față de o construcție hidraulică. (< fr. avant-rade) Vezi definitia »
SOMIÉRĂ s.f. 1. Rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatră care susține o boltă. ♦ Grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier]. Vezi definitia »
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne. Vezi definitia »
HOȚOÁICĂ, hoțoaice, s. f. Femeie care fură; hoață. ♦ (Fam.) Ștrengăriță, hoțomancă. – Hoț + suf. -oaică. Vezi definitia »