hîrléț (hârléțe), s. m. – Cazma. – Var. hîrlez, (Trans.) ruleț. Sl. rylicĭ, rylecŭ (Miklosich, Lexicon, 810; Cihac, II, 138; Conev 93; Iordan, Dift., 146). Vezi definitia »

OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

LĂCULÉȚ, lăculețe, s. n. Lăcușor. – Lac¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

găgăúț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kök uz „ușă albastră”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR. Vezi definitia »

PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. Vezi definitia »