but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte. Vezi definitia »

ANACOLÚT, anacolute, s. n. (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon). Vezi definitia »

STRĂBĂTÚT, -Ă, străbătuți, -te, adj. 1. Care a fost pătruns, prin care a trecut ceva. 2. Care a fost parcurs. – V. străbate. Vezi definitia »

LILIPÚT adj. inv. pitic, foarte mic; liliputan. (< cf. Lilliput, n.pr., după rus. liliput) Vezi definitia »

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Fr. bismuth. Vezi definitia »