Definita cuvantului accent
ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu accent
CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant) Vezi definitia »
codránt, codránți, s.m. (înv.) monedă mică de doi fileri (două parale). Vezi definitia »
abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens) Vezi definitia »
curent marin determinat de diferenta de densitate dintre doua mase de apa, tendinta fiind de uniformizare a apei Vezi definitia »
FUZÁNT, -Ă, fuzanți, -te, adj. (Despre proiectile) Care explodează în aer pe un anumit punct al traiectoriei; (despre focoase) care provoacă explozia în aer într-un anumit punct al traiectoriei. – Din fr. fusant. Vezi definitia »