RECREATÍV, -Ă adj. care recreează¹. (< fr. récréatif) Vezi definitia »

EROZÍV, -Ă adj. Care roade, care provoacă o eroziune. [< fr. érosif]. Vezi definitia »

MOTÍV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv. Vezi definitia »

REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv]. Vezi definitia »

compulsiv Vezi definitia »