GONOCOCÍE s. f. infectare a organismului de către gonococ. (< fr. gonococcie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s. f. arheologie a epocilor preistorice. (< fr. paléoarchéologie) Vezi definitia »

CAZANGERÍE, cazangerii, s. f. 1. Atelier de construit sau reparat cazane (1, 2), utilaje din tablă groasă de oțel, recipiente de presiune, cisterne etc. 2. Meseria cazangiului. – Cazangiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. babarie, lat. barbaria. Vezi definitia »