MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat) Vezi definitia »

DESECÁT, -Ă, desecați, -te, adj. (Despre terenuri) Din care s-a eliminat surplusul de apă. – V. deseca. Vezi definitia »

învărsát, -ă, adj. (înv.) revărsat. Vezi definitia »

PARIPENÁT, -Ă adj. (despre frunze compuse) cu număr par de foliole, dispuse de o parte și de alta a pețiolului. (< fr. paripenné) Vezi definitia »

FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = cristalizare treptată a unui amestec de componenți cu temperaturi de congelare diferite, care pot fi separați unul de altul în stare solidă. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa. Vezi definitia »