EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr. époecie) Vezi definitia »

PRECORDIALGÍE s. f. durere localizată în regiunea precordială. (< fr. précordialgie) Vezi definitia »

ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

STREPTOCOCEMÍE s.f. Infectare a sângelui cu streptococi. [Gen. -iei. / < fr. streptococcémie]. Vezi definitia »

HISTOCHÍMIE s. f. studiul compoziției chimice și al metabolismelor celulelor și țesuturilor organismului. (< fr. histochimie) Vezi definitia »