BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura. Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ, radiotelegrame, s. f. Telegramă transmisă prin radiocomuncație; radiogramă (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégramme. Vezi definitia »

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi¹ (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. Vezi definitia »

SCLEROCHERATÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a scleroticii și a corneei. [< fr. sclérokératite]. Vezi definitia »

MITÓZĂ s.f. Cariocineză. [< fr. mitose, cf. gr. mitos – filament]. Vezi definitia »