EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio) Vezi definitia »

DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație]. Vezi definitia »

SÉPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia]. Vezi definitia »

BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia) Vezi definitia »

INTERFEROMETRÍE, interferometrii, s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferență. – Din fr. interférométrie. Vezi definitia »