TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură]. Vezi definitia »

BORFĂȘÍE s. f. (Rar) Îndeletnicirea borfașului; furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie. Vezi definitia »

EOZINOPENÍE s.f. (Med.) Scădere anormală a eozinofilelor din sânge. [Pron. e-o-, gen. -iei. / < fr. éosinopénie]. Vezi definitia »

ELECTROTIPÍE s. f. Reproducere de gravuri cu ajutorul electrolizei. – Din fr. électrotypie. Vezi definitia »

BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie. Vezi definitia »