PATOFARMACODINAMÍE s. f. parte a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului bolnav. (< fr. pathopharmacodynamie) Vezi definitia »

MANÍE, manii, s. f. 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p. ext. idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. V. capriciu, toană. – Din ngr. manía, fr. manie. Vezi definitia »

STENAHORÍE s. f. (Grecism înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría). Vezi definitia »

GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio. Vezi definitia »

ALOPECÍE s. f. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie. (< fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia) Vezi definitia »