chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »

AGROZOOTEHNÍE s.f. Agrozootehnică. [< fr. agrozootechnie]. Vezi definitia »

HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie. Vezi definitia »

HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s. f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie. Vezi definitia »