AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor. Vezi definitia »

DEFAZÓR s. n. (electr.) cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare; regulator de fază. (< fr. déphaseur) Vezi definitia »

NICHELATÓR, nichelatori, s. m. Persoană care are ca profesiune nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor. Vezi definitia »

năbăsăditór, năbăsăditoáre, adj. (reg.) tăcut, morocănos. Vezi definitia »

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur]. Vezi definitia »