NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation. Vezi definitia »

NEFROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. [Gen. -iei. / < fr. néphropexie, cf. gr. nephros – rinichi, pexis – fixare]. Vezi definitia »

NEUROCRINÍE s. f. 1. vărsare directă a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. proprietate secretorie a unor celule nervoase. (< fr. neurocrinie) Vezi definitia »

DULÍE¹ s. f. fasung. (< fr. douille) Vezi definitia »

RADICOTOMÍE s. f. secționare a unei rădăcini a măduvei spinării; rizotomie. (< fr. radicotomie) Vezi definitia »