deal (deáluri), s. n. – 1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. – 2. (Arg.) Temniță. – Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38), cf. bg. dijel. – Der. deluros, adj. (accidentat); delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor). Cf. deli. După Miklosich, Wander., 10, din rom. provine rut. dil’. Vezi definitia »

BAZÁL, -Ă adj. referitor la bază, al bazei. (< fr. basal) Vezi definitia »

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. atragale, lat. astragalus. Vezi definitia »

DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. – Duminică + suf. -al (după fr. dominical). Vezi definitia »

PERIOSTEÁL, -Ă adj. Al periostului. [Pron. -te-al. / cf. engl. periosteal]. Vezi definitia »