SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice. Vezi definitia »

balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »

suiulgíu (-íi), s. m. – (Înv.) Fîntînar, puțar. – Var. suingiu. Tc. suyolci (Șeineanu, III, 111). Vezi definitia »

córciu², córciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș. Vezi definitia »

probagíu, probagíi, s.m. (înv.) persoană specializată în efectuarea unor probe de laborator. Vezi definitia »