HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SORÉDIE s. f. parte a talului (la licheni), servind ca organ de reproducere. (< fr. sorédie) Vezi definitia »

ȘAMPÁNIE s. f. vin alb, spumos, obținut prin procedee speciale. (< fr. champagne) Vezi definitia »

călfíe s.f. (înv.) stare de calfă (de om care a învățat un meșteșug și-l practică). Vezi definitia »

SCENOGRAFÍE s.f. Arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru. [Pron. sce-, gen. -iei. / < fr. scénographie, cf. gr. skenographia < skene – scenă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »