PLENIPOTÉNT, plenipotenți s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis. Vezi definitia »

sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII). Vezi definitia »

DEGRADÁNT, -Ă adj. care degradează; înjositor; degradator. (< fr. dégradant) Vezi definitia »

TRENÁNT, -Ă adj. Care trenează (2); (despre stil) lânced, monoton. [< fr. traînant]. Vezi definitia »

DUÁNT s. m. fiecare dintre cele două piese de forma literei D, sistem accelerator al unui ciclotron. (< engl. duad, set de doi) Vezi definitia »