ASINERGÍE s. f. incapacitate patologică de a îndeplini simultan diferite mișcări elementare. (< fr. asynergie) Vezi definitia »

EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. Vezi definitia »

MICROCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de substanță. [Gen. -iei. / cf. fr. microchimie]. Vezi definitia »

năbădáie (năbădắi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi. Vezi definitia »

HEMODILÚȚIE s. f. diluție a sângelui circulant. (< fr. hémodilution) Vezi definitia »