PLUTÓNIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium) Vezi definitia »

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice) Vezi definitia »

Tramvaiu este sursa cu care circula unii omeni. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire]. Vezi definitia »

FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec. Vezi definitia »