Definita cuvantului bir
BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bir
a da un fir (cuiva) expr. a da (cuiva) un telefon. Vezi definitia »
NADÍR s. n. (Astronom.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir. Vezi definitia »
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir. Vezi definitia »
TRACTÍR, tractire, s. n. (Înv.) Han; birt, ospătărie. – Din rus. traktir. Vezi definitia »
tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti). Vezi definitia »