NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor. Vezi definitia »

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store. Vezi definitia »

DEFRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care defraudează; delapidator. [Pron. -fra-u-. / cf. it. defraudatore]. Vezi definitia »

CIRCULATÓR adj. aparat ~ = inima și vasele prin care circulă sângele în corpul animal. (< fr. circulatoire, lat. circulatorius) Vezi definitia »

TENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore]. Vezi definitia »