cocór (cocóri), s. m. – Pasăre migratoare (Grus cinerea). – Var. cocoară (-ori), s. f. (pană, penaj; model de broderie; stîlp, semn de hotar). – Megl. cocor. Sl. kokorĭ, kokora „creț” (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de lat. ciconia; pentru Cihac, II, 494, der. din mag. Diferențierea semantică între m. și var. sa f. nu este absolută, confundîndu-se frecvent. – Der. cocorat, adj. (cu picioarele lungi; creț); cocorăței, s. m. pl. (narcisă, Narcissus peoticus); cocoreț, adj. (Olt., mîndru, trufaș); cocoroși (var. încocora, cocoroșa), vb. (a face să se mîndrească; a face curte), cf. bg. kokorjă se. – Comp. cocobarză, s. f. (Trans., barză); cocostîrc, s. m. (barză), cu stîrc, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 107 și Pușcariu, Lr., 22 (cf. alb. sterkoko, din sl. strŭkŭ). Vezi definitia »

CLARIFICATÓR, -OÁRE adj. Care clarifică. // s.n. Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [< clarifica + -tor]. Vezi definitia »

COMOȘTENITÓR, -OÁRE, comoștenitori, -oare, s. m. și f. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia. – Co- + moștenitor (după fr. cohéritier). Vezi definitia »

RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur]. Vezi definitia »

DEFAZÓR s. n. (electr.) cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare; regulator de fază. (< fr. déphaseur) Vezi definitia »