VÓLBURĂ, volburi, s. f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ Fig. Tulburare, învălmășeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele (Convolvulus arvensis). [Var.: hólbură, bólbură. s. f.] – Lat. volvula (< volvere). Vezi definitia »

LOCALĂ Vezi definitia »

VIOLÉTĂ s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă². [Pron. vi-o-. pl. -te. / < fr. violette] Vezi definitia »

GUTUÍȚĂ, gutuițe, s. f. Diminutiv al lui gutuie. Vezi definitia »

ZUGRĂVITÚRĂ, zugrăvituri, s. f. (Înv.) Pictură, tablou. – Din zugrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »