ORTOFORÍE s. f. stare normală de echilibru muscular al globilor oculari. (< fr. orthophorie) Vezi definitia »

TIROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a laringelui prin secționarea chirurgicală a cartilajului tiroid. [Gen. -iei. / < fr. thyrotomie]. Vezi definitia »

HIPNOPEDÍE s.f. Totalitatea procedeelor menite să transmită cunoștințe în timpul somnului cu ajutorul unor aparate fotografice. [Gen. -iei. / < fr. hypnopédie, it. ipnopedia, cf. gr. hypnos – somn, paideia – educație]. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluțiilor nevolatile, în scopul determinării greutății moleculare a substanțelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Vezi definitia »

INUNDÁȚIE s. f. 1. acoperire a unei întinderi de pământ cu apă provenită din ploi, din revărsarea apelor etc. ◊ apele revărsate ale unui curs de apă. 2. (med.) pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation) Vezi definitia »