ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection. Vezi definitia »

EOZINOPENÍE s.f. (Med.) Scădere anormală a eozinofilelor din sânge. [Pron. e-o-, gen. -iei. / < fr. éosinopénie]. Vezi definitia »

ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie]. Vezi definitia »

PEDAGOGÍE s. f. știința și arta educației. ♦ ~ socială = ramură a pedagogiei care studiază determinismul social al fenomenelor educaționale, concepute ca procese de formare a omului în, prin și pentru societate. (< fr. pédagogie, lat. paedagogia) Vezi definitia »

PEPTONURÍE s. f. prezența peptonelor în urină. (< fr. peptonurie) Vezi definitia »